Negruzzi este creatorul nuvelei istorice românesti. Nuvela Alexandru Lãpusneanul a fost publicatã în primul numãr al revistei Dacia Literarã în anul 1840.Nuvela lui Negruzzi este o capodoperã, o culme neîntrecutã pânã în prezent.
Adevãr si fictiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informatia despre întoarcerea lui Lãpusneanul împotriva dorintei marilor boieri si episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetãrile recente pun în luminã faptul cã Lãpusneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47 de boieri si cã mai asprã era sotia sa. Vinovat de acestã deformare este însã cronicarul Ureche. Important însã este, cã pornind de la sumare date istorice, Negruzzi –prin talentul si imaginatia sa– a reusit sã creeze o fictiune credibilã. Nuvela înfãtiseazã întâmplãri din a doua domnie a lui Alexandru Lãpusneanul. Este o perioadã frãmântatã, tensionatã din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere. Structura nuvelei: nuvela este alcãtuitã din patru pãrti, fiecare având un moto semnificativ. 1. Dacã voi nu mã vreti, eu vã vreu! – ilustreazã hotãrârea lui Lãpusneanul de a ocupa tronul împotriva dorintei marilor boieri 2. Ai sã dai sama, doamnã! – sunt cuvintele rostite de vãduva unui boier si adresate doamnei Ruxandra, ca o amenintare pentru crimele înfãptuite de sotul ei 3. Capul lui Motoc vrem! – exprimã nemultumirea poporului din cauza numeroaselor dãri si din cauza asupririi boieresti 4. De mã voi scula, pre multi am sã popesc si eu! – sunt cuvintele lui Lãpusneanul, care, revenit la realitate, îi amenintã pe cei care voiau sã-l cãlugãreascã. Nuvela are o compozitie echilibratã si a fost asemãnatã cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expozitia o reprezintã sosirea lui Lãpusneanul în Moldova, intriga: actiunile domnitorului îndreptate împotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri si a lui Motoc, iar deznodãmântul este moartea lui Lãpusneanul. Alexandru Lãpusneanul este un personaj complex, alcãtuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevãrati. Cruzimea domnitorului este motivatã istoric si psihologic: el îi pedepseste pe marii boieri, care îsi doreau puterea si pentru cã îl trãdaserã în prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în mâinile domnitorului împotriva tendintelor marii boierimi. Cuvintele lui Lãpusneanul sunt memorabile, exprimând hotãrâre si o vointã de fier. Chiar de la început domnitorul dovedeste vederi progresiste, înaintate, rãspunzând boierilor: Voi mulgeti laptele tãrii, dar a venit vremea sã mulg si eu pre voi! Pentru a se rãzbuna, domnitorul se preface, simuleazã împãcarea cu marii boieri. De asemenea si-l apropie pe Motoc. Totusi violenta si cruzimea lui depãsesc la un moment dat limitele normalului în scena uciderii boierilor si a alcãtuirii piramidei de capete. În caracterizarea personajului Negruzzi noteazã gesturi, mimica, comportarea, replica: –Bine ati venit boieri, zise Lãpusneanul, silindu-se a zâmbi…; …rãspunse Lãpusneanul, a cãrui ochi scânteiarã ca un fulger… Si celelalte personaje sunt bine caracterizate (siretenia mitropolitului, care îi sugereazã doamnei Ruxandra sã-si otrãveascã sotul, fãrã ca el sã se implice). Pentru prima oarã în literatura românã Negruzzi caracterizeazã personajul colectiv: multimea adunatã sub zidurile palatului.
Alexandru Lãpusneanul
de Costache Negruzzi
Negruzzi este creatorul nuvelei istorice românesti. Nuvela Alexandru Lãpusneanul a fost publicatã în primul numãr al revistei Dacia Literarã în anul 1840. Nuvela lui Negruzzi este o capodoperã, o culme neîntrecutã pânã în prezent.
Adevãr si fictiune: în scrierea acestei nuvele Negruzzi s-a inspirat din scieri vechi, mai ales din cronica lui Grigore Ureche. De aici a luat informatia despre întoarcerea lui Lãpusneanul împotriva dorintei marilor boieri si episodul uciderii celor 47 de boieri. Cercetãrile recente pun în luminã faptul cã Lãpusneanul nici nu a fost un domn atât de crud; în realiate nici nu au omorât 47 de boieri si cã mai asprã era sotia sa. Vinovat de acestã deformare este însã cronicarul Ureche. Important însã este, cã pornind de la sumare date istorice, Negruzzi –prin talentul si imaginatia sa– a reusit sã creeze o fictiune credibilã.
Nuvela înfãtiseazã întâmplãri din a doua domnie a lui Alexandru Lãpusneanul. Este o perioadã frãmântatã, tensionatã din istoria Moldovei, din cauza luptelor pentru putere.
Structura nuvelei: nuvela este alcãtuitã din patru pãrti, fiecare având un moto semnificativ.
1. Dacã voi nu mã vreti, eu vã vreu! – ilustreazã hotãrârea lui Lãpusneanul de a ocupa tronul împotriva dorintei marilor boieri
2. Ai sã dai sama, doamnã! – sunt cuvintele rostite de vãduva unui boier si adresate doamnei Ruxandra, ca o amenintare pentru crimele înfãptuite de sotul ei
3. Capul lui Motoc vrem! – exprimã nemultumirea poporului din cauza numeroaselor dãri si din cauza asupririi boieresti
4. De mã voi scula, pre multi am sã popesc si eu! – sunt cuvintele lui Lãpusneanul, care, revenit la realitate, îi amenintã pe cei care voiau sã-l cãlugãreascã.
Nuvela are o compozitie echilibratã si a fost asemãnatã cu a celor patru acte ale unei drame. Astfel expozitia o reprezintã sosirea lui Lãpusneanul în Moldova, intriga: actiunile domnitorului îndreptate împotriva marilor boieri, punctul culminant: uciderea celor 47 de boieri si a lui Motoc, iar deznodãmântul este moartea lui Lãpusneanul.
Alexandru Lãpusneanul este un personaj complex, alcãtuit din lumini si umbre, asemenea oamenilor adevãrati. Cruzimea domnitorului este motivatã istoric si psihologic: el îi pedepseste pe marii boieri, care îsi doreau puterea si pentru cã îl trãdaserã în prima domnie. Scopul politicii sale este centralizarea puterii în mâinile domnitorului împotriva tendintelor marii boierimi. Cuvintele lui Lãpusneanul sunt memorabile, exprimând hotãrâre si o vointã de fier.
Chiar de la început domnitorul dovedeste vederi progresiste, înaintate, rãspunzând boierilor: Voi mulgeti laptele tãrii, dar a venit vremea sã mulg si eu pre voi!
Pentru a se rãzbuna, domnitorul se preface, simuleazã împãcarea cu marii boieri. De asemenea si-l apropie pe Motoc. Totusi violenta si cruzimea lui depãsesc la un moment dat limitele normalului în scena uciderii boierilor si a alcãtuirii piramidei de capete. În caracterizarea personajului Negruzzi noteazã gesturi, mimica, comportarea, replica: –Bine ati venit boieri, zise Lãpusneanul, silindu-se a zâmbi…; …rãspunse Lãpusneanul, a cãrui ochi scânteiarã ca un fulger…
Si celelalte personaje sunt bine caracterizate (siretenia mitropolitului, care îi sugereazã doamnei Ruxandra sã-si otrãveascã sotul, fãrã ca el sã se implice).
Pentru prima oarã în literatura românã Negruzzi caracterizeazã personajul colectiv: multimea adunatã sub zidurile palatului.